Asociația Societăților Prestatoare de Servicii în Situații de Urgență din România constată cu îngrijorare amplificarea fenomenului declanșării de incendii de proporții la mai multe obiective pe teritoriul țării.

Pentru a da numai două exemple recente, trei depozite de reciclare a materialelor plastice, de 3000 de metri pătrați, din Fierbinți – Târg și Palatul Episcopiei Greco Catolice din Oradea au ars în incendii violente. Rămânând în logica exemplului, vorbim, așadar de un obiectiv economic care, cu siguranță, a înregistrat pierderi materiale semnificative și de un obiectiv emblematic pentru municipiul Oradea a cărei valoare culturală este greu de estimat.

Noi, cei care prestăm activități de apărare împotriva incendiilor în domeniul privat, avem o vedere de ansamblu asupra acestor fenomene și nu ne limităm doar la analiza intervențiilor prompte și eficiente a pompierilor, nu ne uităm doar la declarațiile triumfaliste ale unora sau altora, ci vrem să atragem atenția asupra câtorva aspecte care
stau la originea acestor pierderi:

1. Activitatea de prevenire este aproape inexistentă în majoritatea obiectivelor de interes public și/sau privat. Nu vom intra acum în speculații care nu țin de specificul activității noastre, dar putem afirma cu tărie că nu există un imbold dinspre autoritate spre cetățean pentru consolidarea dimensiunii preventive. Fiecare dintre membri ASPSSU este conștient de importanța acestei dimensiuni, în condițiile în care o parte însemnată din activitatea noastră este axată pe acțiuni de prevenire, răspunzând celor mai exigențe cerințe în domeniu. Nici nu am putea altfel exista pe o piață de profil cu concurență din ce în ce mai acerbă, care acoperă o gamă complexă de servicii pentru obiective economice importante, unele dintre acestea putând fi încadrate chiar la obiective de interes strategic.

2. Din postura de ”fețe nevăzute ale prevenției”, noi, Societățile Prestatoare de Servicii în Situații de Urgență atragem un semnal de alarmă asupra pericolului menținerii – de deja prea mult timp – a unui climat de impredictibilitate legislativă pe linia apărării împotriva incendiilor. Ca să fim bine înțeleși, venim cu un exemplu: un singur act legislativ, esențial pentru reglementarea activității noastre – OMAI 96/2016 a fost prorogat de nu mai puțin de trei ori, această tergiversare având consecințe atât în plan economic, cât și al vieții de zi cu zi.

Ne referim, deci, la consecințele pe care o legislație incoerentă, neclară și instabilă le are la nivelul întregii societăți. În acest moment, agenților economici care prestează servicii în diferite domenii, dar în special celor care activează în medii cu grad ridicat de risc, le este neclar cum trebuie să acopere partea de apărare împotriva incendiilor.

Bineînțeles, majoritatea agenților economici sau administratorii de obiective de interes public sau privat, aleg, în logică pur economică, varianta cea mai puțin costisitoare ignorând riscurile posibile și/sau probabile, oprindu-se, deci, la soluții facile în detrimentul prevenției. În aceste condiții, numai un cadru legislativ gândit în concordanță cu nevoile lor, coerent și stabil poate reglementa acest lucru.
Efectele lipsei de prevenție pe linia apărării împotriva incendiilor pot fi devastatoare: pierderi materiale, asociate, uneori, din nefericire și cu pierderi de vieți omenești, nemaivorbind de efectele nocive asupra sănătății mediului și de traumele pe care un incendiu violent le poate lăsa în urmă.

Așteptăm, așadar, din partea autorităților, nu doar declarații publice despre modul de intervenție la incendii, ci mai ales o implicare nepărtinitoare și responsabilă în definirea unui cadru legislativ eficient care să reglementeze, în egală măsură sau poate chiar mai mare, activitatea de prevenire, alături de cea de intervenție.

Președinte,
Georgică Dumitru